MERS s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluţie, dezvoltare, desfăsurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfăsurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfăsurare a unei activităţi. ♦ (Mod de) funcţionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcţionare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. - V. merge.
Sursă : DEX'98 (45783)  - LauraGellner

MERS s. v. curgere.
Sursă : Sinonime (193333)  - siveco

MERS s. 1. deplasare, mergere, miscare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, miscare, pas, păsit, umblet, (rar) mersătură, (înv. si pop.) mersură. (Are un ~ săltăreţ.) 4. v. plecare. 5. v. evoluţie. 6. mers-îna-inte v. progres. 7. funcţionare. (~ul unui ceasornic.)
Sursă : Sinonime (193332)  - siveco

mers s. n., pl. m'ersuri
Sursă : DOR (261018)  - siveco

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc în altul (a oamenilor si a vehiculelor, pe căi de comunicaţie). ◊ Din ~ fără a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulaţie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ usor. ~ apăsat. 4) Mod de funcţionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfăsoară un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge
Sursă : NODEX (342946)  - siveco